Abstract
Intuiția și inspirația în spațiul liric al creației reprezintă atomul metaforic al unei opere de artă, esența creatoare care nu mai poate fi împărțită în părți. De-a lungul procesului de metamorfoză de la spațiul liric la cel fizic, opera de artă capătă expresie prin relația directă a artistului cu propria intuiție, care, potrivit lui Benedet-to Croce, este o activitate spirituală cu trei determinanți: a fi liric, cosmologic și totalizator. Intuiția și inspirația, atribute esențiale care conferă artei calitatea unui mod de (auto)cunoaștere, exprimare și dezvoltare personală și artistică, joacă un rol esențial în decantarea mesajelor și emoțiilor exprimate de o operă de artă. Acești factori se remarcă mai ales în lucrările unor artiști din ultimele perioade istorice, începând cu secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea esteticii și a filozofiei artelor.